Inflamatiile se numara printre afectiunile mai
rare ale glandei tiroide. In spatele termenului „tiroidita” se ascund
diferite simptome care formeaza un grup neomogen. Acestea au insa un
numitor comun: reactia difuza sau sub forma de focar a tesutului
tiroidian la un stimul inflamator (infectii bacteriene sau virale,
medicamente, autoanticorpi in boli autoimune). Inflamatiile glandei
tiroide pot fi clasificate in functie de cauze, de evolutia clinica sau
de histologia ei, asadar in functie de aspectul microscopic al tesutului
tiroidian.
Cum apare inflamatia glandei tiroide?
Inflamatia acuta a glandei tiroide: Este de cele mai multe ori provocata de bacterii, care s-au extins prin vasele de sange sau prin fluxul limfatic. In cazuri mai rare, tiroiditele acute se dezvolta din alte infectii (tuberculoza, sifilis, ciuperci) ca urmare a radiatiilor sau a anumitor medicamente, respectiv pe baza unei reactii autoimune sau a unei rani.
Inflamatiile subacute ale glandei tiroide sunt cauzate frecvent de virusuri, de un raspuns inflamator postviral sau prin mecanisme autoimune si sunt de doua tipuri: granulomatoase sau limfocitare, in functie de tipul de infiltrat inflamator care se acumuleaza in tiroida. Tiroidita subacuta granulomatoasa sau tiroidita de Quervain apare frecvent la sfarsitul primaverii, inceputul verii si toamna, la cateva saptamani dupa o infectie virala (rinofaringite ce pot trece chiar neobservate, pojar sau oreion). Este o inflamatie dureroasa a glandei tiroide cu evolutie autolimitata, poate recidiva in anumite cazuri. Tiroidita subacuta limfocitara este declansata printr-un proces autoimun, frecvent dupa perioada de sarcina (tiroidita postpartum). Este o inflamatie nedureroasa a glandei tiroide care evlueaza si spontan spre vindecare.
Inflamatia cronica a glandei tiroide: Aceasta forma de tiroidita este provocata de cele mai multe ori de o afectiune autoimuna, prin care sistemul imunitar produce in mod eronat anticorpi impotriva tesutului propriului corp. In functie de anticorpii si celulele care se gasesc in tesut, aceasta forma de tiroidita autoimuna este clasificata in diverse forme. Cele mai cunoscute sunt tiroidita Hashimoto si tiroidita fibroasa (Riedel). In cazuri izolate, aceste infectii cronice pot fi provocate de medicamente sau alte boli cum ar fi SIDA.
Cum se manifesta boala?
Tulburarile pot sa difere in functie de forma:
• In cazul formei acute, imediat dupa o infectie in zona nasului, a gatului sau a urechilor, avem de-a face cu episoade de crestere a temperaturii si umflarea relativ rapida a glandei tiroide, de regula foarte dureroasa la palpare. Durerile se pot extinde pana in zona urechilor si a maxilarului. Umflarea este delimitata iar zona afectata se inroseste. Pacientii se simt foarte rau si prezinta dificultati la inghitire.
• In cazul formei subacute, simptomele pot sa lipseasca sau pot sa evolueze in gravitate similar celor caracteristice infectiilor acute. Tiroidita de Quervain se manifesta prin dureri in reginea cervicala anterioara cu iradiere in mandibula, gat si urechi, dificultati la inghitire si inconstant febra. Tiroidita postpartum debuteaza brusc, fara durere, prin marirea de volum a glandei tiroide (hipertrofie tiroidiana) si hiperfunctia glandei (hipertiroidie).
• Formele cronice se manifesta de obicei printr-o marire nedureroasa a glandei tiroide. Chiar in starea de debut, pacientii nu prezinta simptome, fapt pentru care boala nici nu este descoperita in faza incipienta. Dupa o perioada, in cazul anumitor forme (in special in tiroidita fibroasa Riedel), se poate ajunge la o presiune exercitata asupra cailor respiratorii si a vaselor cervicale cu aparitia simptomelor de compresie (modificarea vocii, dificultati de respiratie si la inghitire). Tiroidita cronica autoimuna Hashimoto evolueaza in mod constant cu scaderea functiei tiroidiene (hipotiroidie). Atunci cand tesutul este afectat de evolutia procesului de inflamatie cronica, aveam de-a face cu o subfunctionare a glandei tiroide, insotita de simptomele aferente de hipotiroidie. Printre acestea se numara sensibilitatea la frig, oboseala, dificultati de concentrare, edeme, crestere in greutate, scaderea pulsului, piele rece, uscata si subtire, par aspru, deseori chiar stari de letargie sau depresie.
Cum este stabilit diagnosticul?
Pentru inceput se va prezenta medicului istoria bolii. Acesta va palpa glanda tiroida, va evalua dimensiunea si starea acesteia cu ajutorul ultrasunetelor. Daca va fi necesar, se va colecta chiar si o proba de tesut. Sunt necesare analizele de sange- in functie de suspiciunile de boala existente, se vor cauta semnele unei modificari hormonale, anticorpi sau indicii ale unei infectii. Activitatea metabolica si functionarea glandei tiroide pot fi evaluate prin substante de contrast radioactive, prin scintigrafia tiroidiana.
Care sunt tratamentele disponibile?
In functie de cauzele bolii, sunt prescrise antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene sau analgezice. In cazul infectiilor acute, pacientilor li se recomanda repaus la pat. Compresele reci alcoolizate aplicate pe gat ajuta la reducerea durerilor.In unele cazuri nu este nevoie de nici un tratament, infectia retragandu-se singura dupa cateva saptamani In tiroiditele acute, in caz de supuratie se efectueaza incizie, evacuare si drenaj si instituirea tratamentului antibiotic conform antibiogramei efectuate din cultura.
In tiroiditele subacute, pentru cazurile mai severe poate fi necesara terapia cortizonica. In prezenta hipertiroidismului sau tireotoxicozei se instituie tratamentul corespunzator.
Tiroiditele cronice sunt de regula insotite de scaderea functiei tiroidiene si necesita tratament hormonal de sustitutie. In formele fibroase de tiroidita cronica (Riedel) este necesar adesea tratamentul chirurgical.
Cum apare inflamatia glandei tiroide?
Inflamatia acuta a glandei tiroide: Este de cele mai multe ori provocata de bacterii, care s-au extins prin vasele de sange sau prin fluxul limfatic. In cazuri mai rare, tiroiditele acute se dezvolta din alte infectii (tuberculoza, sifilis, ciuperci) ca urmare a radiatiilor sau a anumitor medicamente, respectiv pe baza unei reactii autoimune sau a unei rani.
Inflamatiile subacute ale glandei tiroide sunt cauzate frecvent de virusuri, de un raspuns inflamator postviral sau prin mecanisme autoimune si sunt de doua tipuri: granulomatoase sau limfocitare, in functie de tipul de infiltrat inflamator care se acumuleaza in tiroida. Tiroidita subacuta granulomatoasa sau tiroidita de Quervain apare frecvent la sfarsitul primaverii, inceputul verii si toamna, la cateva saptamani dupa o infectie virala (rinofaringite ce pot trece chiar neobservate, pojar sau oreion). Este o inflamatie dureroasa a glandei tiroide cu evolutie autolimitata, poate recidiva in anumite cazuri. Tiroidita subacuta limfocitara este declansata printr-un proces autoimun, frecvent dupa perioada de sarcina (tiroidita postpartum). Este o inflamatie nedureroasa a glandei tiroide care evlueaza si spontan spre vindecare.
Inflamatia cronica a glandei tiroide: Aceasta forma de tiroidita este provocata de cele mai multe ori de o afectiune autoimuna, prin care sistemul imunitar produce in mod eronat anticorpi impotriva tesutului propriului corp. In functie de anticorpii si celulele care se gasesc in tesut, aceasta forma de tiroidita autoimuna este clasificata in diverse forme. Cele mai cunoscute sunt tiroidita Hashimoto si tiroidita fibroasa (Riedel). In cazuri izolate, aceste infectii cronice pot fi provocate de medicamente sau alte boli cum ar fi SIDA.
Cum se manifesta boala?
Tulburarile pot sa difere in functie de forma:
• In cazul formei acute, imediat dupa o infectie in zona nasului, a gatului sau a urechilor, avem de-a face cu episoade de crestere a temperaturii si umflarea relativ rapida a glandei tiroide, de regula foarte dureroasa la palpare. Durerile se pot extinde pana in zona urechilor si a maxilarului. Umflarea este delimitata iar zona afectata se inroseste. Pacientii se simt foarte rau si prezinta dificultati la inghitire.
• In cazul formei subacute, simptomele pot sa lipseasca sau pot sa evolueze in gravitate similar celor caracteristice infectiilor acute. Tiroidita de Quervain se manifesta prin dureri in reginea cervicala anterioara cu iradiere in mandibula, gat si urechi, dificultati la inghitire si inconstant febra. Tiroidita postpartum debuteaza brusc, fara durere, prin marirea de volum a glandei tiroide (hipertrofie tiroidiana) si hiperfunctia glandei (hipertiroidie).
• Formele cronice se manifesta de obicei printr-o marire nedureroasa a glandei tiroide. Chiar in starea de debut, pacientii nu prezinta simptome, fapt pentru care boala nici nu este descoperita in faza incipienta. Dupa o perioada, in cazul anumitor forme (in special in tiroidita fibroasa Riedel), se poate ajunge la o presiune exercitata asupra cailor respiratorii si a vaselor cervicale cu aparitia simptomelor de compresie (modificarea vocii, dificultati de respiratie si la inghitire). Tiroidita cronica autoimuna Hashimoto evolueaza in mod constant cu scaderea functiei tiroidiene (hipotiroidie). Atunci cand tesutul este afectat de evolutia procesului de inflamatie cronica, aveam de-a face cu o subfunctionare a glandei tiroide, insotita de simptomele aferente de hipotiroidie. Printre acestea se numara sensibilitatea la frig, oboseala, dificultati de concentrare, edeme, crestere in greutate, scaderea pulsului, piele rece, uscata si subtire, par aspru, deseori chiar stari de letargie sau depresie.
Cum este stabilit diagnosticul?
Pentru inceput se va prezenta medicului istoria bolii. Acesta va palpa glanda tiroida, va evalua dimensiunea si starea acesteia cu ajutorul ultrasunetelor. Daca va fi necesar, se va colecta chiar si o proba de tesut. Sunt necesare analizele de sange- in functie de suspiciunile de boala existente, se vor cauta semnele unei modificari hormonale, anticorpi sau indicii ale unei infectii. Activitatea metabolica si functionarea glandei tiroide pot fi evaluate prin substante de contrast radioactive, prin scintigrafia tiroidiana.
Care sunt tratamentele disponibile?
In functie de cauzele bolii, sunt prescrise antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene sau analgezice. In cazul infectiilor acute, pacientilor li se recomanda repaus la pat. Compresele reci alcoolizate aplicate pe gat ajuta la reducerea durerilor.In unele cazuri nu este nevoie de nici un tratament, infectia retragandu-se singura dupa cateva saptamani In tiroiditele acute, in caz de supuratie se efectueaza incizie, evacuare si drenaj si instituirea tratamentului antibiotic conform antibiogramei efectuate din cultura.
In tiroiditele subacute, pentru cazurile mai severe poate fi necesara terapia cortizonica. In prezenta hipertiroidismului sau tireotoxicozei se instituie tratamentul corespunzator.
Tiroiditele cronice sunt de regula insotite de scaderea functiei tiroidiene si necesita tratament hormonal de sustitutie. In formele fibroase de tiroidita cronica (Riedel) este necesar adesea tratamentul chirurgical.
